Despartirea de subiectivism
Decembrie 24th, 2006 de Dulu la ora 8:06 pm
Tuturor ne place sa credem ca suntem deosebiti, speciali, importanti altora pentru ca suntem asa cum suntem, totul ne place sa credem ca are legatura cu noi, ne vedem centrul universurilor; am invatat in ultima vreme ca lucrurile nu stau asa decat in mintea noastra care, din acest punct de vedere, creaza realitati ce forteaza tangenta oricarui eveniment cu lumea noastra; e vorba de mine in orice seamana cat de putin cu vreo realitate a mea, imi fabric situatii in care eu sa par elementul principal, incerc sa ma vad in orice ca sursa de inspiratie…
Nici cu indivizii care au avut concursul de imprejurari sa schimbe cursul istoriei, lucrurile nu au stat deloc asa! Fiecare dintre noi suntem cei mai importanti exclusiv in lumea noastra, doar in universul nostru posibil si subiectiv! Pentru restul, importanta noastra se reduce la a desena conceptul de ‘ceilalti’, la a creiona enviormentul necesar dezvoltarii noastre si nimic mai mult…decat pe alocuri; atunci cand avem impresia ca iubim pe cineva, o facem numai pentru confortul psihic si social, pentru ca am fost educati si genetic adaptati in a forma cupluri; fiecare dintre noi nu suntem decat produse ale accidentului de a exista. Sa ne dam atata importanta pentru asa un fapt?
Cel mai eficient lucru pe care l-am descoperit in ultimele zile (datorita unui mic surprinzator conflict in care m-am implicat) a fost ca, indiferent de schimbarea pe care incerci sa o produci in viata cuiva, importanta maxima ramane pentru sine, fiecare se zbate din rasputeri sa isi gaseasca cu orice pret un maxim de confort (eventual gratuit); nimeni nu are importanta pe care ii place sa creada ca o are, decat in proprii lui ochi!
a nu se mai lua de catre nimeni in mod personal