De profundus amor
Noiembrie 24th, 2006 de Dulu la ora 12:24 am
(sau o continuare la scurta prelegere ‘Despre iubirea neconditionata’). Lamurirea vine tocmai pentru a asigura distinctia intre cele doua concepte, o distinctie care insa nu stabileste o limitare impermeabila intre cele doua. Iubirea profunda are ca necesara insusirea nonconditionalitatii! Insa iubirea in esenta transcede si asa atat de impresionantul concept de neconditionat.
Iubirea profunda depaseste situatiile, personajele, manifestarile din jurul realitatilor posibile ale acestora, calitatile, actiunile si insereaza nobletea sentimentului in cele mai vulnerabile colturi ale conceptului desenat de subiectul tinta al ei. Isi inteapa dulcele venit in insasi inima victimei nesuspectande si mai mult, necunoscande! Iubirea profunda nici macar nu tine cont de feed-back, nu cunoaste dorinta pentru asa ceva, nu poate fi uzurpatoare. Ea reprezinta esenta, nectarul, concentratul cel mai puternic al intelegerii, acceptarii, desavarsirii. Dincolo de orice forma a palpabilului si nu doar a lui, dincolo de ce poate fi imaginat pentru ca iubirea profunda nu este mare, nu este necuprinsa, nu este infinita, ci este mult mai departe de ce putem gandi noi despre aceste insusiri!
Din nou imprastiere, varsare, cuprindere, inecare, confundare!