De non alea
Noiembrie 23rd, 2006 de Dulu la ora 11:36 pm
Ce se poate spune despre nesansa? Nesansa ca necesar al existentei sansei in sine, sau nesansa ca opus al sansei? Exista conceptul de sansa in absenta celui de nesansa? E demna de multumiri nesansa gandindu-o ca pe un catalizator, un enzimatic, un sine-qua-non al sansei? Poate ca da, si chiar daca nu, e de preferat a crede totusi ca asa stau lucrurile!
Anumite aspecte ale momentului nepotrivit (nesansa) poate ca nu fac altceva decat sa dezvaluie lumini sau cel putin neumbre ale unei alte realitati de descoperit, ale unor lumi posibile. Momentul non perfect poate fi intimpinat cu o schimbare paradigmala, lucru ce are menirea de schimonosi insasi aceasta macabra insusire de nedesavarsire, de schilodire a unor clipe. Este poate nesansa sansa lansarii intr-o alta interpretare? Isi pierde ea deci chiar si intimul areal de notiune ca descriptiv al conceptului? Ce bine ar fi sa fie asa?!
Ne intoarcem astfel la neo-intelegere ca idee de acceptare, zambet, impacare catre realitatile palpabile sau doar posibile! Si ce minunate sunt ele privite fiind de aici! Multumesc luminii mele pentru ca imi e lumina!
:):):):) hmmm chance…