De animo comprehensus
Octombrie 28th, 2006 de Dulu la ora 10:14 pm
Idealul…e bine sa ramana un ideal; pentru cei care nu au timp ori dispozitie sa urmareasca parcursul etimologic al cuvantului: ‘ideal’ circula pe filiera idee-ideal, ideea fiind un non-palpabil, un ‘de-dorit’, o aspiratie, speranta, un deziderat; idealul este deci ceva ce descrie ideea prin concept. Constatand calitatea de greu-tangibil (ca sa nu zic imposibil) a idealului, ne putem multumi cu a-i ramane vasali acesteia. E mai bine sa lasi departele sa fie departe? E mai prietenos confortabilul aproape? De curand am concluzionat ca da! E incantator sa constati apropierea perfectiunii dar sa o lasi sa treaca atunci cand o gasesti periculoasa, e mult mai avantajoasa culcusirea in normal! Ce cald e acolo! Are vreun rost curajul, indrazneala? Merita angajarea in lupta intru desavarsire…desavarsire, nu simulare! Depinde mult, bineinteles de situatie. Trebuie inteleasa realitatea fiecarui interpretator, am mai spus, adevar absolut nu exista, exista doar interpretari bine promovate (care creaza incontestabilitatile). Idealul este de lasat la indemana liberului arbitru ori este el de urmarit prin institutionalizare broad-band? Se ajunge astfel la un debate de genul celui al paradoxului nebunului! Educarea intru aspiratie poate reprezenta un raspuns. Ponderatie!
Lasa un mesaj
« Revenire