Nori purulenti mi-agita iar gandirea,
Manjita mi-e de lacrimi iar simtirea,
Chiar timpul l-am invins, mi-era vasal
De-abia venise-o vara simpla, calda
Deschis vedeam cum inima mi-o scalda
Minut, secunda, ora: un omogen fatal!
———————————————————
Infectia din suflet prodigios erupe
De sange putred ochii iar mi-i umple
Lumina inundase-n a mea umbra
Uitasem si de toamna, de noroi,
O vreme de spectacol, fara ploi
Si totusi cade iar, urat cortina sumbra.
———————————————————
Oceanul de gunoi, strain in resemnare
Din nou sa vina sper, dar nu mai reapare
Si valuri de lumina ma inecau…hedonic
Se mangaia pe talpa-mi patetic nisip fin
Din mine evadase eterul prost venin
Dar curge iar in trupu-mi cu zambetu-i demonic.
———————————————————-
Si jeg, mizerie, in jur totul ma doare
Ma zbat acum cuminte in vechea inchisoare,
Unde doar ieri zarisem angelica fereastra
Ce m-a purtat o vreme printre flori,
Si-atunci chiar daca stii refuzi sa mori.
Se-nchide usa!…Iar starea mea albastra.