Comments on: Comprehensio temporis http://www.dulu.ro/2006/10/19/comprehensio-temporis/ "Nihil est in intellectu quod prius fuertit non in sensu!..." Sun, 20 May 2012 03:00:27 +0000 http://wordpress.org/?v=2.5 By: codrut http://www.dulu.ro/2006/10/19/comprehensio-temporis/#comment-41 codrut Sat, 21 Oct 2006 07:50:11 +0000 http://www.dulu.ro/2006/10/19/comprehensio-temporis/#comment-41 ce fiinte ciudate suntem noi oamenii!! Cum revenim la simtirea adolescentina, la acele sentimente de nedescris uneori in care ne vedem imuni la tot ce ne incojoara,si apoi, la fel de puternic ca aceste simtiri vine acel "dar daca..." care ne umple de spaime. Totusi cred ca toti ne dorim ca multe din zilele noastre sa fi fost doar un vis, de la adolescentul inselat de cea pe care o credea suflet pereche si UNICA fiinta care sa-i dea iubire si careia sa-i daruiasca sufletul sau, si pana la cel care care de returnat datorii de zeci de mii de euro. Asta ne face pe noi ciudati, sensibilitatea noastra uneori triviala, alteori inselatoare, visele noastre sunt dintre cele mai pure sau dintre cele mai negre. Gravitam intre minus si plus infinit cu gratia unui gaz volatil, noi, cu visele si simtirile noastre, ne aprindem si ne stingem necontenit pana in acel moment cand nici plus infinit si nici tovarasul sau -minus infinit- nu ne mai vor si ne scuipa in eterna realitate a sfarsitului. Viata noastra e frumoasa prin visele si simtirile noastre, altfel cum am putea sa fim multumiti de existenta unei pietre. Printre ganduri si mistere, inteligenti si lichele revelam noi oare lumii adevarata ei putere? Nu cumva ne aflam intr-o nesfarsita miscare de rotire in care pierdem din vedere adevarul?! Cu plecaciune...... Dimitrie de Vavalugi ce fiinte ciudate suntem noi oamenii!! Cum revenim la simtirea adolescentina, la acele sentimente de nedescris uneori in care ne vedem imuni la tot ce ne incojoara,si apoi, la fel de puternic ca aceste simtiri vine acel “dar daca…” care ne umple de spaime. Totusi cred ca toti ne dorim ca multe din zilele noastre sa fi fost doar un vis, de la adolescentul inselat de cea pe care o credea suflet pereche si UNICA fiinta care sa-i dea iubire si careia sa-i daruiasca sufletul sau, si pana la cel care care de returnat datorii de zeci de mii de euro.
Asta ne face pe noi ciudati, sensibilitatea noastra uneori triviala, alteori inselatoare, visele noastre sunt dintre cele mai pure sau dintre cele mai negre. Gravitam intre minus si plus infinit cu gratia unui gaz volatil, noi, cu visele si simtirile noastre, ne aprindem si ne stingem necontenit pana in acel moment cand nici plus infinit si nici tovarasul sau -minus infinit- nu ne mai vor si ne scuipa in eterna realitate a sfarsitului.
Viata noastra e frumoasa prin visele si simtirile noastre, altfel cum am putea sa fim multumiti de existenta unei pietre.
Printre ganduri si mistere, inteligenti si lichele revelam noi oare lumii adevarata ei putere? Nu cumva ne aflam intr-o nesfarsita miscare de rotire in care pierdem din vedere adevarul?!

Cu plecaciune……
Dimitrie de Vavalugi

]]>