dulu.ro

Exact in momentul in care incercam sa leg (link) un clip cuvintelor mele si evaluam piesa postata (pe care o ascultasem evident intamplator cu cateva ore inainte), piesa pe care o simteam a fi ce imi doream daca nu avea rap-uiala extra chorus (care nu imi place deloc; baiatul ala care vorbeste repede vreau sa zic), am decis sa vad care e cel mai tare track in topurile britanice de moment (n.r. iulie 2010). Si ce am constatat? Primul loc era ocupat chiar de melodia pe care aveam de gand sa o postez alaturi de textul ce urma sa anunte vacanta mea activa la Londra! Acum ce sa cred ? Ca exista o legatura simbiotica intre mine si acest oras perfect? Cred ca as fi cel mai fericit sa stiu ca asa e si ca nu e doar o coincidenta. But than again … I can’t be but subjective. (is that the Prodigy I hear at the end?)

Piesa postata e doar un mare mare tease! Nu e nici agresiva, nici alerta, nici.. in fine imi place tare. Exact ca vara asta, nici nu e soare, nici nu ploua, nici.. Gen ‘dezbraca-te ca te.. imbraca-te ca nu te mai..’ . Un bpm mai mare ar fi facut-o perfecta.

Nu doar din cauza faptului ca sunt relativ prizonier intr-una din cele mai frustrante, umilitoare si neprietenoase tari ‘civilizate’ din lume imaginez aceasta realitate posibila. Stiu ca ma folosesc de un cliseu ultra uzitat insa faptul ca existam cu sau fara voie insa cu siguranta fara sansa de a nedezice ori exila intr-o lume condusa si supusa  exclusiv de bani ma forteaza sa imi gasesc mintea inundata cu fel de fel de ganduri ori inlantuiri cauzale ale lor privind diverse verosimile alternative.

Nu pot sa nu imi amintesc de vremea copilariei cand, desi traiam in mediu urban, dorinta de a musca dintr-un mar zemos, acrisor, salivagerant sau de a inghiti un pumn de cirese nederanjant viermanoase era rezolvata prin simpla si neingradita catarare in copac, disconfortul termic mi-l reglam vara prin gestul atat de liber al azvarlirii corpulu-mi intr-o apa oricare, oriunde, cheful de somn era imediat satisfacut si niciodata intrerupt de nimic (ceasuri desteptatoare, program incarcat etc). Cu alte cuvinte nu eram obligat (fara alternativa) sa imi cumpar un fruct de a carui calitate sau origine sa nu fiu in veci sigur, sa platesc intrari la piscine fitoase pline de oameni de cacat, sufocati de ifose ori de propria importanta (fie ea reala ori inchipuita), sa dorm portionat sub un acoperis care exista doar atata timp cat platesc chiria pentru el.

Si cum pot sa imaginez o lume a carei ordine sa fie alta decat aceasta? Nu pot sa inchipui decat o mare mare catastrofa naturala care sa distruga complet lumea asa cum e cunoscuta ea acum. Un hibrid dezastruos intre cutremur, incendiu, furtuna care sa rada in cap civilizatia sub a carei ordine unilateral asumata deci neconsimtita universal existam o data cu aceste randuri. Si daca nu ar mai fi nici case, nici blocuri, nici magazine, mall-uri, banci, strazi iar cu banii, ca simbol nu ai mai avea pur si simplu ce sa  faci ori ce sa cumperi iar bancnotele nu ar servi decat unor momente de igiena ori pentru intretinerea fizica a focului, cand de mancat ai putea manca doar ce ti-ar da natura prin mijlocire umanoida (agricultura, vanatoare, pescuit), consider ca s-ar renaste o lume neanderthalilana mai aproape de psihedelic decat cea de acum, o lume care ar fi din nou daruita (cum era de mult) celor care iubesc munca cu roadele ei si nu fug de ea, care isi respecta semenii si nu ii batjocoresc pur si simplu pentru ca pot face chiar si asta fara sa pateasca nimic, care sa pastreze acele calitati-vestigiu ce defineau cu mult timp in urma ceea ce se intelegea prin ‘uman’. Cateodata imi doresc sa fi fost atat de slab educat incat sa ma pot hrani prosteste cu iluzia existentei unui dumnezeu (oricare) sa pot spera ca cineva poate distruge lumea pentru mine fiindca eu, cu mainile mele singure nu pot provoca asa un dezastru mantuitor.  Of doamne ce a facut din noi supraeul si apetenta!

De cate ori putem fi cu adevarat siguri ca mesajele (informatiile) pe care incercam sa le transmitem prin diversele noastre modalitati de comunicare (verbala-intentionata si constienta sau nonverbala-ne/intentionata si in/constienta) sunt intelese intocmai de interlocutorii nostrii, sunt interpretate exact asa cum am dorit? Consider ca in ciuda aparent spectaculoasei noastre evolutii antropologice (dpdv morfologic, al inteligentei cognitive, emotionale dar mai ales al inteligentei sociale si deci comunicational) omul ca individ a reusit in prea mica masura sa isi poata reda exact (prin gesturi, atitudini, pozitii sau cuvinte) starile interioare (sentimente, opinii, idei). Chiar daca civilizatia occidentala pune un accent principial pe educatia permanenta intru comunicare eficienta, omul (ca specimen individual dar si universal) nu a reusit, in opinia mea, sa conceapa si sa dezvolte o modalitate exhaustiva de comunicare perfect eficienta care sa poata fi folosita fara gres in orice act de transmitere a unui mesaj si care sa garanteze intelegerea identica a unei informati atat de emitatorul ei cat si de receptor (considerand toate variantele posibile ale relatiei emitator-receptor inclusiv combinarile emitator unic sau multiplu-receptor unic sau multiplu).

De cate ori putem fi siguri ca intelegem un mesaj (informatie) intocmai cu intentia avuta de interlocutorul nostru? Cum putem stii  daca am interpretat corect cuvintele ori gesturile unei persoane care ne vorbeste (sau nu) si ca putem lansa un feed-back potrivit? Suntem capabili sa intelegem dar mai ales sa ne asumam posibilitatea unei realitati in care mesajele receptionate de noi  sa fie cel putin usor diferite ca perceptie de modul in care ele fusesera lansate ca intentie? Filtrul selectiv al mintii noastre fatalmente subiective evalueaza dar mai ales interpreteaza orice informatie prin prisma empirica a unei experiente personale similare celei care ne este transmisa (exemplu:daca cineva ne povesteste despre un cal, mintea noastra va da o reprezentare, adica isi va imagina, va contura un cal pe care l-a vazut candva sau de care isi aminteste cumva inconstient si il va introduce inevitabil in incercarea de a pricepe corect ceea ce i se spune; exact acelasi principiu de functionare a reprezentarii este valabil si in cazul interpretarii sau descrierii unei opinii, idei si mai ales a unui sentiment). In cuvinte mai simple dulcele va insemna pentru fiecare primul dulce pe care l-a perceput sau macar amintit vreodata, durerea ca perceptie va fi mereu asociata si insusita in functie de prima experienta dureroasa amintita, iubirea va fi traita intotdeauna cumva similar cu prima dragoste de la gradinita.

Pentru a incheia  argumentatia mea privind valentele incomplete si mai ales adaptativ-perfide ale comunicarii ma voi avanta un pic in hermeneutica lui ‘Ce faci?’. Cu totii lansam intrebarea aceasta de cateva ori pe zi dar suntem cu adevarat interesati sa primim un raspuns detaliat ori exact la aceasta intrebare sau a devenit ea pur si simplu o forma politicoasa de salut al carei continut real l-am uitat sau il ignoram de mult cu totii? Cand spunem ‘buna, ce faci?’ ne mai dam seama cu adevarat ca am pus o intrebare care ( in conventia sociala universala) urmeaza sa primeasca si un raspuns? Ce cred eu despre acest ‘ce faci?’ (mai ales ca in cateva limbi in care stiu cat de cat ca traducerea acestei intrebari-salut inseamna acelasi lucru ca in romana)? Consider ca este o adaptare relativ perversa insa necondamnabila si socialmente acceptata a unui salut care prin hibridizare stocheaza si o importanta valenta empatica (prefacuta sau veritabila) prin care putem lasa interlocutorului impresia ca ne pasa cu adevarat de el/ea , ca vrem sa stim sincer ‘ce mai face’ dar mai ales ofera o perfecta oportunitate de lansare a unui subiect mai amplu; nu in ultimul rand (ci poate chiar in primul) obliga cumva pe cel caruia ii este adresata intrebarea sa faca si el apoi acelasi lucru daruindu-ne astfel sansa de a ne satisface teribila dorinta ancestrala in/constienta de a ne lauda, de a ne plange sau pur si simplu de a ne auzi vorbind.

Pentru o intelegere mai clara, intr-o exprimare mai putin hatisoasa a acestei teme sugerez vizionarea filmului ‘Babel’ (foarte expresiv) si/sau parcurgerea operelor lui Marshall Rosenberg (autor promovat si in trecut de acest blog).

Zic sa-mi fac si eu cunoscuta opinia despre Gaga si cel mai recent clip al ei (n.r. iunie 2010). Toata lumea acuza pe toata lumea ca o imita pe Gaga. Au aparut chiar si artisti barbati suspectati ca ‘ vor Gaga’. In optica mea, Lady Gaga nu isi mai apartine. Ea a devenit un bun universal care apartine tuturor, nemaiputand fi deci imitata ci functionand literalmente ca inspiratie asa cum a fost si Madonna la vremea ei. Lamurirea asta am simtit nevoia sa o fac pt ca discutam demult cu o persoana a carei inteligenta o respect si ma intreba ce mi se pare interesant la femeia asta. Nu vreau sa fiu gresit inteles, nu is fan Gaga dar originalitatea cu care individa asta a reusit sa se impuna intr-o epoca in care toti credeam ca le-am vazut deja pe toate si nimic nu ne mai poate surprinde mi se pare o chestiune cel putin remarcabila si de apreciat.

Cat despre clipul postat sau piesa in sine, ele nu fac decat sa sprijine raspunsul meu de mai sus. Ca sunet, un hibrid psihedelic  Ace of Base-Madonna, remember the early 90’s gen iar ca imagine o madonna actualizata dar ‘originalizata’ si ultra gotica plus tunsoarea aia smechera ‘Mireille Mathieu’ , lobby maxim pentru noul model masculin ‘must’: gay!

‘Ce-ar fi crezut daca ar fi stiut?’ nu poate sa existe pentru ca daca avea cum sa stie pentru a crede ceva ori a judeca, nimic din restul nu s-ar fi intamplat deci… Oricum aproape tot ce a urmat ca efect a fost un sir continuu de imense dezamagiri uluitoare!

Nu pot sa nu recunosc ca am simtit o super compasiune pt toti cei condamnati la moarte de ordinarul asta imputit de presedinte si de guvern. Nici macar nu m-am enervat ca m-am inghesuit prin autobuze din cauza grevei de la metrou, nici la blocarea marilor intersectii ori a esplanadelor din fata Guvernului ori a  Palatului Parlamentului nu am comentat nimic, am fost dispus chiar sa merg 5-6 km pe jos cu noaptea in cap pana la munca chiar daca toate astea mi-au afectat destul de mult activitatea profesionala. Calmul asta am considerat eu a fi modalitatea mea de a fi solidar cu cei care asteapta sa moara de acum de foame. Frate, dar sa faci greve simbolice sau doar la nivel declarativ, sa te lasi intimidat de mici directorasi de scoala ori diverse directii obscurase si sa spargi greva sau sa organizezi un miting ‘grandios’ la care sa se prezinte 100 de amarati de pensionari (cand ei sunt sute de mii afectati) mi se pare incalificabil si foarte foarte sugestiv . Fratilor m-am convins pt a nici nu mai stiu cata oara ca suntem un popor nu de cacat (pt ca un cacat inca mai are viata in el) ci de gunoi! Ne meritam soarta cu varf si indesat. Hai ca fraierii care au votat stramb am vazut ca si-au cam asumat vina dar restul? Ce dracu asteapta oamenii astia? Sa fie dusi cu sareta pana in Piata Victoriei la protest ca altfel nu se deplaseaza? Sa particip eu la greve si mitinguri ori proteste pt ei? As fi in stare sa fac chiar si asta desi, din fericire pt mine nu fac parte din nici una dintre categoriile sociale direct vizate de masurile drastice ‘anti-criza’. Oamenii astia nu catadicsesc nici macar sa se intrebuinteze spre a isi cere drepturile!!! Genial si ultra actuala mi se pare acum Povestea unui om lenes de Ion Creanga! Fratilor noi suntem genul de popor tiganizat care incearca pe cat posibil sa evite munca, sa insele pe oricine si oricum, sa cante sau sa ghiceasca si din/in cur pt bani usor castigati, sa primeasca de pomana si chiar si atunci sa ni se care plocoanele nu doar pana la usa ci pana in living daca se poate, ca daca nu se poate nu mai primim nici pomenile. Pai sa imi fie cu iertare dar daca profesorii sau alte categorii de bugetari pot fi speriati ori amenintati, pe batrani ce mama dracu ii opreste sa iasa din case si sa isi urle nemultumirea? Imi pare rau ca spun asta dar toti, absolut toti isi merita soarta si mai rau decat atat.

P.S.: La cateva ore dupa ce am scris acest text l-am auzit pe dobermanul prafuit C.T.Popescu lansand una din cele mai interesante si verosimile ipoteze din cate am auzit vreodata: romanii nu au facut NICIODATA vreo revolutie, revolta sau schimbare pe cont propriu ci DOAR in contextul international al altor evenimente de acest gen!!. Excelent, practic a venit sa confirme ce am scris eu mai sus: frate, nu suntem in stare sa ne luam singuri apararea, pur si simplu suntem genul care sta si inghite orice, absolut orice. Se prea poate deci ca politicieni nostrii sa fie mai destepti si mult mai documentati decat ne imaginam noi, sa fi constatat statistic aceasta realitate si acum o exploateaza la maxim. Q.E.D.

.. it simply makes me feel.. kaleidoscopic.. libertate si viteza eliptica de frecare deci zbor, un zbor fara gravitatie si deci nu doar mintea leviteaza.

Piesa e vechiuta (2009 gen), Atlantic Ocean-waterfall dar in afara de beat-ul ala enervant de inceput (menit reglarii bpm-ului) mi se pare fantastica.

‘Voi exista si azi..’ mi-am zis de dimineata cand, incercand sa ma separ din incidenta luminilor de toate culorile care imi colonizasera aproape fiecare centimetru patrat al camerei, al talpilor mele si mai ales al mintii mele gri, ascunsa de asternutul acela care a incetat de mult sa ma mai urasca si sa ceara evacuarea mea. Acum ma ajuta sa ma joc cu luminile, cu iubirile si cu mintea mea. Constient de travaliul stahanovist presupus de existenta, m-am ridicat, mi-am asumat (yet again) fiintarea dar mai ales mintea si am plecat.. doar sa constat ca afara toti erau arcasi.

Ia fiti atenti cum i-a dat prin cap retardatului de Videanu sa materilizeze prin puterea propriului exemplu, inteleptul dicton romanesc ‘prostul pana nu-i fudul parca nu e prost destul’. Da stiu, si mi e mi-e atat de sila de lumea politica si de politicieni dar chestia asta merita promovata.

Taranul de la tara cu fata de taran rumen in obraz si pe ceafa de la statul in soare la prasila (mostenire evident genetica pt ca nu cred sa fi stat prostu asta la sapa, ca jignea nobila munca a campului; dar oricum neamu’ prost nu se curata nici din sange nici de nicaieri indiferent ca te muti la Bucuresti sau ramai la Videle, judetul Teleorman)(recte Adriean Videanu). Prostu’ familiei (recte Adriean Videanu) s-a apucat sa trimita el o scrisoare tocmai comisarului european pt dezvoltare regionala sa il intrebe daca sa faca el, adica prostu’ planetei (recte Adriean Videanu), o cerere de accesare de fonduri europene nerambursabile in scopul dezvoltarii firmei sale Marmosim. Pai frate, cat de prost sa fi sa crezi ca iti poate da cineva asemenea fonduri in conditiile in care tu esti ditamai ministru al economiei? Cel mai prost dintre prosti. Dar na, prostul a vrut sa se dea si mare, ce si-o fi zis:’ taci ca il abordez io direct p-al mai al de la Comisia Europeana ca doar ce p#*@ mea nu mai suntem si io ministru in Europa  asta?’. Cu alte cuvinte prostu’ Teleormanului (recte Adriean Videanu) credea ca la curtea Europeana merge ca la el pe Dambovita. Evident, inaltul oficial european i-a raspuns ironic si amuzat prostului din Videle(TR) (recte Adriean Videanu) ca poate accesa cate fonduri vrea imediat dupa ce isi da demisia din toate functiile publice. Pai ai vazut ma cacat pansat (recte Adriean Videanu) ca daca taceai, filosof ramaneai? (ma rog, oricat ai tacea tu nu ai cum sa ramai nici macar un pic mai putin prost, d-apai filosof). Ce dracu or crede taranii astia imputiti, retardati si nesimtiti ca daca ei, politicienii in Romania isi bat joc de populatie si apoi ii mai si rad in nas (gen ‘iete io am accesat si fonduri nerambursabile de la UE’) asa e peste tot in clasa politica europeana?

Faza asta parca e mai tare decat aia cu Adi Minune, alt prost caruia i-a trebuit tichie de margaritar: a vrut functie politica, a  candidat, a castigat (normal) si cand, din cauza ‘demnitatii’ sale locale recent dobandite (la Stefanesti) i-a fost cerut sa completeze o declaratie de avere, a facut-o (normal?). Nimic in neregula pana in acest punct, dar cand manelistul s-a apucat sa umple pagini dupa pagini fara oprire cu castele, palate  (toate cu wc-u in curte, bineinteles) , masini si kilometri intregi de lanturi si bratari de aur, statul l-a luat la intrebari (gen ‘de unde?’ , ‘cum?’ , ‘prin ce resorturi?’). Si cum pe banii lipiti cu scuipat in frunte nu prea se da factura, uite-l acum pe marele artist in pericol de a i se sechestra averea pe care nu are cum sa o justifice.

Frate cand vad prosti de genul astora doi, facandu-se singuri de kkt mai rau decat i-ar putea face toti inamicii lor la un loc parca imi mai vine zambetul pe buze si imi mai trec nervii. Ii multumesc lui Adriean Videanu ca e mai prost decat isi putea inchipui oricine si  ca se cristealizeaza astfel (el insusi) intr-un veritabil izvor nesecat de intelepciune teleormaneana via Dambovita.